Mărgelele de sticlă prezintă o „prietenozitate superficială” mai mare în comparație cu numeroase alte abrazive, cum ar fi alumina, carbura de siliciu și granulația de oțel. Această caracteristică este atribuită în principal proprietăților sale fizice și chimice distincte. Prietenositatea suprafețelor mărgelelor de sticlă se manifestă prin capacitatea de a curăța sau lustrui suprafețele eficient, reducând în același timp deteriorarea piesei de prelucrat în sine.
Următorii sunt câțiva factori cheie care contribuie la acest fenomen:
1. Formă și structură: sferică vs. unghiulară
- Mărgele de sticlă sferice: Mărgele de sticlă au o formă sferică. În timpul procesului de sablare pe suprafețele pieselor de prelucrat, acestea stabilesc contacte punctuale. Acest mod de contact are ca rezultat o concentrație de stres relativ scăzută. Acțiunea este mai degrabă asemănătoare unui efect de „atingere” sau „rulare”, servind în principal la îndepărtarea contaminanților fragili de suprafață, cum ar fi straturile de rugină și peliculele vechi de vopsea, fără a pătrunde profund în materialul piesei de prelucrat.
- Abrazivi unghiulari: În schimb, abrazivii precum corindonul brun, granulația de oțel și zgura de cupru prezintă de obicei muchii ascuțite și neregulate. Atunci când sunt utilizați pentru sablare, aceștia formează contacte liniare sau punctuale, generând solicitări locale substanțiale. Acest lucru este analog cu numeroasele dălți mici care sculptează suprafața.
Forma sferică a mărgelelor de sticlă evită eficient tăieturile și coroziunile cauzate de muchiile ascuțite, reducând astfel semnificativ uzura piesei de prelucrat și minimizând creșterea rugozității suprafeței.
2. Duritatea materialului: Moderată și reglabilă
Duritatea perlelor de sticlă variază în general între 6 și 7 pe scara Mohs. Acest nivel de duritate este suficient pentru a îndepărta eficient contaminanții comuni de suprafață, cum ar fi rugina (cu o duritate Mohs de 4-5) și peliculele vechi de vopsea. În același timp, este fie mai mică, fie comparabilă cu duritatea multor materiale metalice.
3. Efect de întărire a ciocănirii prin shot peening
Impactul sferic al perlelor de sticlă pe suprafețele metalice generează un strat de tensiune compresivă uniform și minuscul. Acest strat conferă mai multe beneficii:
- Rezistență îmbunătățită la oboseală: Îmbunătățește rezistența la oboseală a componentelor metalice, rezistând eficient la inițierea și propagarea fisurilor.
- Risc redus de coroziune sub tensiune: Stratul de compresiune reduce probabilitatea coroziunii sub tensiune.
- Rezistență îmbunătățită la uzură: Prin inducerea unei ușoare ecruisări la rece la suprafață, se îmbunătățește rezistența la uzură a materialului.
4. Finisajul suprafeței
Datorită formei lor sferice și caracteristicilor de rezistență la impact, mărgelele de sticlă produc o suprafață uniformă, netedă și fără zgârieturi ascuțite, adesea denumită „finisaj satinat”. Acest finisaj oferă un substrat ideal pentru procesele ulterioare de pulverizare, acoperire sau galvanizare, asigurând o aderență puternică a stratului de acoperire.
În schimb, abrazivele unghiulare creează o topografie a suprafeței rugoase, cu vârfuri și văi. Deși acest lucru poate îmbunătăți aderența într-o oarecare măsură, consumă mai mult material de acoperire și are ca rezultat un aspect al suprafeței mai puțin plăcut din punct de vedere estetic.
Având în vedere aceste avantaje, perlele de sticlă sunt frecvent utilizate în aplicații în care integritatea substratului este de o importanță capitală, cum ar fi prelucrarea pieselor de precizie, a matrițelor, a componentelor aerospațiale, a produselor din oțel inoxidabil și a pieselor turnate sub presiune din aliaje de aluminiu. Acestea reprezintă o alegere optimă pentru obținerea unui echilibru între curățarea eficientă a suprafeței și protecția substratului.
Pentru mai multe informații, vă rugăm să discutați cu compania noastră!
Data publicării: 18 septembrie 2025
